soare bun
eu două luni să mai rezist
atât
dup-aia ieşi tu iar
băncile răsar ca ghioceii
miroase a lemn ud
plesnit
cu îngheţata prelinsă pe bărbie
puştache aleargă
îi dulce şi lipicios polenul molfăit de albine
floarea de salcâm între dinţi pocneşte
saliva avere sub limbă (dar ce petală confiată)
hai ia că-i bună drăguţă gustă
i-ai chemat
mamă
acum zaci trei metri sub pământ
cu gura viermuind
într-un cornet mucegăit
dinţi unghii păr creşti
eşti
A D N
plesnit
soarele meu bun aştept
cu doza sub cap perniţă
două luni atât
strâns grămadă
pe banca uscată
pocnitori şi artificii
trosc trosc talpă gheaţă
sub ea mâlul gras se dilată
o budincă de cacao fierbinte în nas gâdilă perişorii
amintirea ei mamă stăruie (dar ce cuvânt minunat ai găsit)
dă-mi pace îi zic
croncăne ca proasta
morţii mă-tii şu-şu dă-te de-aici
strănut
băşici pe fire de iarbă pe crengi pe frunze
totul plesneşte de luciu
buzunarele mai ales îţi dai seama
puţuri fără fund
şi câte şi mai câte uscate şi reci
trosc trosc iarba
trosc trosc un genunchi
lipa lipa porumbelul pe gheaţă
cra cra certăreţ coboară de sus
’mnezăii tăi de sărac
du-te de-aici
fâşâitul gecii astupă urechea
gura pufăie nasul sâsâie-a muci
bobiţe pe guler
în barbă scuipaţi îngheţaţi ciorchini de scuipaţi
de unde vii
unde să pleci
da’ mişcă-te-odată
morţii mă-tii, marş
puţi
dă din coate
numa’ proştii nu poate.
