(nu am energie să scriu altfel decât cu remușcare)
încerc să-mi fac cuvintele atât de mici
cât să încapă în alții
îmi e domestică ideea de ultimatum
rămâi pe țărâna ta sau te întinzi peste toate
pe țărâna mea nu se întind multe
teren virgin
(posibilitate de creștere)
puțin fertil
eventual sălbatic
se prevede a fi împânzit de locurile de joacă
prededicate
celor care se feresc în beznă de alții
să ia o nouă gură de aer
pe țărâna mea
nu mă întind ca o răfală ci stau
sub soare
înțeleg
se renovează toate terenurile
în fiecare an cald și bisect
a cărui zi în plus e electorală
sunt un om al înmulțirilor
cuvintele mele
nu vor fi niciodată atât de mici
să încapă în ecuația asta
orfana
pe pragul băii stă pe burtă și plânge să i se umple
bolul gol de o săptămână iar de foame se mișcă doar
cu privirea
astăzi lumina farurilor îi adie blana prin
geam iar sub aerul blând își apleacă urechea sub ușă
unde e mai liniștit decât de obicei
un animal lasă urme lichide cu nasul pe o
mână rece
postabandon
adoarme și toarce, sub atâta căldură
mâine va fi mângâiată și ridicată
reunită și dusă în curte
iar sub pădurea crescută din îngrășămintele lor o altă pisică va toarce
în brațele unei alte mame
