în camera goală cu pereți subțiri decojiți
de unghii tocite roase zi de zi
un televizor cu tub stă într-un colț
așteptând învierea
intri cu pulsul la infinit
ochii culeg detaliile din jur
un scaun tras de unde vocale spre tine
îți spune să iei loc sau mori
te așezi cu fața crapata de spaimă
ecranul se umple cu purici mari
îți trag privirea mai aproape de ecran
apar forme, corpuri dezgolite, imperfecte
inimă găsești doar în citate din biblie la profiluri de instagram
corpuri diforme, corpuri grele
șanțuri roșii pe burți rotunde
se întind spre sâni de femei cu fețe vide
păr pubian dezordonat și netăiat ascuns
de o palmă care le acoperă rușinea
născută de judecățile care levitează de secole peste capetele lor demne
atingeri nepotrivite de la mâini murdare
ochi mișcători încolăciți pe zonele cele mai vulnerabile
lacrimi scurse pe obraji roșii fierbinți ce nu-și pot nega furia nedreptății
cine te-a adus aici să ne vezi suferința arsă pe rug?
urletul lor rupe scaunul sub tine
televizorul se defectează
își ia imaginile în mormântul atemporal
fețele doamnelor ies ca fum din carcasa topită
se înalță prelung spre tavan
și dispar în văzul tău
învierea a venit în sufletul de muritor
să duci lupta transmisă prin mărturia pielii
a părului, a genului, a torturii moderne
sub soarele crud de iulie
plantez semințe în pământ
o lună mai târziu ies brațe întinse către cer
de culori și mărimi diferite
mă aplec deasupra câmpului
brațele se alungesc spre mine cu palmele deschise
primesc scrisori, flori și ciocolată
numai una se împotrivește tuturor
se zbate căutându-mă în toată grădina
o apuc cu toată puterea să-i opresc emoția să-i simt pulsația
devine moale și caldă, miroase a bergamotă și vetiver
după câteva săptămâni din braț a crescut
un umăr solid cu margini ușor rotunjite
mirarea din ochii mei e mai mare decât toată grădina
restul brațelor mă întâmpină cu alte scrisori și alte flori mai frumoase
gândurile mele confuze ignoră gesturile covârșitoare
lunile de vară trec toamna cade posac
brațele care se întindeau după atenția mea s-au ofilit
dar într-un colț al grădinii el a continuat să crească
înalt și bun cu chip blând
îmi cuprinde mână care știe că e a lui o sărută
întoarce grija oferită în lunile calde
ieșim pe poarta grădinii care se închide și dispare
alege-l pe cel care te cheamă fără să rostească numele tău
