nu știu de la o vreme
nu mai gândesc
imagini
o frunză îmi acoperă pleoapa
când cad în cerul alb
ca o pânză trasă de doi asini
pământul chicotește ramurile se strâng
atingerea vântului e neînsemnată
ca ieri
și alaltăieri
iar mâine se întoarce realitatea
din nou o să fiu un ciorchine în tocitoare
într-o noapte de vară indiană
trei fără un sfert dragoste
trimite-mi reel-urile la care am dat like
o plimbare în pădure putea fi frumoasă
dublu cardio suflu la unison
râul curge moale soarele languros
ne-ar fi condus pașii
la treptele prăfuite ale cunoașterii
de sine
sub umbra tot mai neagră a dezonoarei
ne-am fi găsit într-adevăr
sclipitori sfidători
dar tu de ce nu dormi dragoste
pe unde ești ce mai faci
te plimbi după lemn de foc
pui pe grătar carne moale
inventezi poezie ca să nu mai am inimă
