Mă raportez la peisaj ca la un spațiu al memoriei și al experimentului fotografic. Imaginile devin martore ale timpului și ale erorii, constituind un laborator în care natura e reinterpretată prin tehnici experimentale.
Proiectul explorează tensiunea dintre privirea repetitivă și privirea revelatoare. Imaginile care compun seria par, la prima vedere, identice – o colină solitară, un peisaj banal. Dar fiecare cadru conține un timp, o percepție sau o intervenție diferită.
Prin variații subtile de culoare și inserții circulare – opace, transparente, eclipsate –, propun o meditație vizuală asupra felului în care privirea umană filtrează realitatea. Aceleași forme capătă sensuri noi în funcție de contextul cromatic sau simbolic. Cercurile pot fi lună, eclipsă, lentilă, orbire sau chiar portal către o altă dimensiune a percepției.
Folosesc dealul ca prilej de a explora relația dintre natură și tehnica fotografică. Imaginea nu e doar reprezentare, ci un martor al erorilor și alterărilor din procesul fotografic.
Dealul e transformat într‑un teritoriu analitic și autoreflexiv, în care vizibilul se confruntă cu invizibilul, iar fotografia devine un spațiu de interogare, nu doar de documentare.
