am observat
dacă stau mult în casă
încep să scriu prost
dacă vreau să scriu măcar un rând
trebuie numaidecât să ies
să uit de probleme
să găsesc
să văd
să îmbrățișez ceva nou
un copac
un câine
un om
uneori mi se face silă
când văd praful străzilor
dar trec peste asta
ating tandru
crengile
florile
iarba proaspăt cosită
sper să pot lăsa o scamă generațiilor viitoare
sper că voi fi de folos oamenilor de știință
merg înainte
sunt calm
orizontul e minunat
în copilărie
am fost un băiat destul de curajos
țin foarte bine minte
când prima oară
am mers după pâine
abia ne mutaserăm
dintr-un sat în altul
încă nu aveam prieteni
dar am hotărât că pot merge singur
ca în scufița roșie
pe la mijloc de drum
mi-a ieșit în cale lupul
de fapt era o haită de lupi
copii ai străzii
istoria e banală și simplă
dar are o importanță
crucială
în dezvoltarea mea
șeful găștii când m-a văzut așa
scund și slăbănog cum eram
mi-a trăsnit un pumn
de-am văzut stele verzi
am scăpat traista
pe pământul proaspăt săpat
când l-am întrebat de ce
mi-a scuipat o înjurătură
apoi m-a doborât
m-am scuturat și m-am ridicat
exact în poziția în care eram
fără să scot niciun cuvânt
m-a împins de cel puțin zece ori
dar m-am ridicat de fiecare dată
când a simțit că-l părăsesc puterile
iar eu n-o să mă las
s-a întors cu spatele
și-au plecat
acum nu mai sunt așa curajos
poate despre asta ar trebui să scriu
