sera din fotografie
mă golesc de țesut când dau de fotografie ceva straniu umple alungirea durerii poți sculpta cu cel promis timpul la pedală avea nasul cârn și umectat de priviri dinapoia lui geist abisal la fibonacci țesătura unui crist forjată la de janeiro el nu știa că toată viața îl jucase într-o formă alterată pe Sandu a rămas jumătate acurat memat în garaj trăia în furaj dormea complexul mamei niciun oedip doar mama mama mama și atât trăia întru ea jucase one man show la o lună după moartea ei suna morrison șiroaie de sânge nu curgeau curgea lumină nu spini pentru tine mamă pentru tine joc mă vezi mă auzi mamă am vrut să trăiești și să mă vezi jucând this is the end beautiful friend și mistuie adenda la final fără finalul care l-a pornit regie fără regizor producție pușcată dar anticipată de el mama lui pleca în timp ce repeta plecarea pentru ea dădea textul ei i-l dădea ca să trăiască o zi în plus a fost scandal a fost cu dat în judecată a fost cu amenințări și producție amânată am ajuns subiect de știre la otv în remake-ul lor eu plângeam nu puteam să râd știam că cezarul a fost luat și cântat pe jalea viului până la mine s-a întors mohicanul acasă și-a dat textul și-a dat duhul și-a sfâșiat istoria în orașul muribund minerilor le-a jucat minerilor le-a vorbit minerilor le-a spus că nu era actorul un joc mai instabil deficitul de regie el nu voia doar banii nu și crist crist crist voii întoarcerea în humă în huilă în lignit el credea că așa o să o-nvie pe mama lui Jim cânta în jalea viului fără mâini fără picioare cuiele erau în avanscenă îl rupse pe genunchi și pe brook și pe grotowski casa în flăcări fără barba eugenio știa spunea și crist el are alte scări de urcat el alte scări fără barba fără barba urca fără cuie și lemn urca juca urca cânta să-și mântuie valea urca cânta să deschidă brutăria urca să facă pâinea cânta să i-o dea copilului cânta acum crist despre madonna răstignită iubirea mea tu ierți ai iertat pe toată lumea numai nu și pe tine crist cânta this is the end my beautiful friend
home is a nonplace and it’s still
luciul unghiilor sidefate
pozele din liniajul feminin lângă tufele cu hortensii, cireși și lilieci înfloriți
(o poza fără flori nu e o poză corectă)
câinii din gară pe care îi mângâi cu durere
cărora nu le pot replica iubirea
atât de mare
dulapurile cu haine din tinerețe
pardesiul maro cu umeri bufanți din anii 80
mirosul mamei păstrat în țesătura eșarfelor
crema bună numai pentru călcâie și coate
borșul de lobodă și leurdă
pâinea coaptă în casă cu semințe
cafeaua care se mănâncă și prăjitura care se bea
cu prune, cu nuci, cu brânză
mereu e o prăjitură făcută de ea
când ești acolo
strânsul legumelor în grădină
scrisul din nopțile confuze
hrănitul pisicilor vagaboande
peticitul dresurilor rupte
brodatul puloverelor mâncate de molii
cusutul găicii la o fustă antică și de demult
pătura de la ajutoare aduse de rudele din Germania
pe care nu le-ai cunoscut niciodată
sub care dormi cu ea
bluza aia groasă și caldă din lână care te zgârie
ceaiul cules la timpul lui și uscat și pus în cutii
laptele dat prin strecurătoare
cacaua cu lapte de sâmbătă seara
psihanaliza pe desenele animate și impactul lor asupra atașamentelor tale
pălării și mănuși și rochii căzute din pod
asortate de tine
încă mai selectezi poze și le scoți la kodak
n-ai încredere în metaspațiu
răbdarea din fața cărților scrise într-o limbă străină
biblioteca de acasă, mică și burdușită
dar strânsă de tine
mirosul de mobilă veche și mucegai
răcoarea, umezeala, parchetul ros de cari
îți amintesc de deutsches haus și jocurile de la fasching
jucăriile din beci sunt păstrate și ele
un melc cântăreț, un puzzle cu albă ca zăpada din care ai rupt câteva piese
au fost perfecte așa, precum cuburile lipsă cu
sissi a mea, cum te striga mama
o credeai te identificai sperai
că vei rămâne mereu
prințesa sissi
culorile groase din lemn dur și mine puternice
cele mai mișto creioane
nucul din fața blocului vara
zăpada de pe garajul din fața blocului
gâtul întors către streașină
să vezi cum coboară
ploaia
în timp înaintez doar cu spatele
în calm stau părți din mama
stabilitatea crește locurile din care n-am reușit s-o scot
glumele mătușii
ia și poartă paltonul ăsta când ai să-l porți când ai să fii ca mine? crezi că tu nu o să te faci pampușcă? ia și le poartă acum cât se mai uită cineva la tine, fix puloverul ăla negru hâd îți trebuia, la tinerețea ta?
sarcasmul, zodia femeilor puternice care nu au voie să vorbească la masă
femeile care sunt corectate de fiecare dată când spun ceva care deranjează masculul infailibil de la capătul mesei
mașina se oprește în curbă îmi amintesc toate violențele trăite până la 23 de ani
debușeu
e multă violență în lexic și reprezentare
ghiolban rapandulă duhleșo haloimes hachiță
tata ascultă bătrâneasca
la chilia în port de trei ori
ai vrea să-i iei durerea
dar apoi
înțelegi că o duceți amândoi în forme diferite
vezi tot mai mulți bătrâni singuri
cauți cauzele ascunse
te întrebi unde greșești
și tu
și cei care stau pe margine
ești atentă? la ce ești atentă? din ce-ți compui viața? ce-ți spun alții? ce-ți spui tu despre tine?
stai îmbrățișată rar cu mama
tot mai rar
când se întâmplă
sunt singurele momente în care nu mai justificați impulsurile violente
nu mai porți discuții interminabile despre bețiile tatei și loviturile patriarhatului asupra bărbaților pe care i-a crescut
am socializat distrugerea mai ușor și mai longeviv decât crearea legăturilor
conexiunilor
dăruirii
regres la limbaj
scoți sunete de fetiță sau de mâță
ești copleșită
susții eșecul parental și-l legeni cu milă și neputință
poți crește doar de la distanță dar
căldura asta care nu te ridică te crește pentru toți anii de acum înainte
îți pui întrebările pe care ei le evită
și chiar și așa
nimic nu se schimbă
cât timp nu sunt ale noastre
ești fata tatei mai mult asta pentru că tata nu te-a vrut sau nu a știut să-și arate iubirea
fata tatei nu poate merge mai departe știe cum își accelerează boala
cât e realitate și cât e eticheta unui gând repetat cu rușine?
cheia e să nu înțelegi
de aici emerg toate de aici începi
să recompui afectul
mama alege doar pozele în care eu zâmbesc
le triază frumos pe toate
nu vede că pozele reușite sunt cele în care nu ies bine
tata îmi cere să îl scarpin așa cum îl ruga bunicul să o facă
cu putere, în același loc, ritmic, până la sânge
deși îl enerva când era copil
acum face la fel cu mine
așa mă mângâia tata
și îl lăsam să o facă
cu lacrimi în ochi
la pieptul lui
ascunsă
se întâmpla rar
și erau printre puținele momente în care era afectuos
fără să știe cum să o facă
ai grijă, sapi o groapă la fată în cap, îl certa mama
de la capătul opus al blândeții, cel al lui katzi-katzi
(de la kratzen, aflam mai târziu, a scărpina în germană)
echivalentul acelei atingeri ușoare
calme
distribuită spontan
spre toate sensurile buclelor
în linii de fugă care abia ating pielea
cercuri capabile să adoarmă orice durere
târziu
katzi-katzi
să vezi locul lipsă
mama îmi mângâie picioarele și mâinile și îmi spune obsesiv cu aceeași expresie și aceleași lacrimi în voce
așa făceam și eu cu mama în timp ce mă gândeam la cum va fi când n-o să mai fie
faptul că mi-o spune mă face să nu-i pot mângâia mâinile și picioarele
simt că ăsta e poemul ei pe care nimeni nu-l poate replica
așa aș descrie-o pe mama, prin cuvintele ei despre Oma referitoare la ea din trecut în timp ce mă mângâie pe mine în prezent
scriu și mă uit la ea plângând și sper că va exista cineva care să dea cândva de rândurile astea
să ne mângâie pe noi toate atingându-se
mama
dacă e ceva ce aș fi făcut altfel
te-aș fi îmbrățișat
mereu
m-am dăruit târziu
carnea frunzelor
atacul verdelui la coasă
azi foarfec tuberculi raniței nelocuite
am adus deșertul unde rodea înmiit
după noi nici dunele
rugăciune coborâtă la pământ
vecii nu mai sunt ai vecilor
vecii au un corp geologic
cea mai mare dorință?
a mea?
o comunitate terestră
să pot vorbi despre ce văd
să simt pe deplin
ceea ce cred
chiar dacă mâine nu va (mai) fi adevărat
să eliberez pe cineva prin libertatea mea
iar lumea
să rămână vie
sunt
ceea ce nu spun despre ceea ce (nu) gândesc
și tot restul somatizat
prin mine
cu mine
în mine
ție, femeie vulnerabilă și sensibilă și sceptică în putere
în unire cu umanul și nonumanul din viața ta
toată cinstea și mărirea
până la finalul vieții tale și al continuării celorlalte
aici
acum
și mâine
pe terra
