Aici memoria ți-e descompusă în taguri.
Domnii în halate albe, cu măști pe față
O să-ți fure privirea
Și o să ți-o înlocuiască
Cu una străină de mine
Aici memoria ți-e descompusă în taguri.
mă distanțez de greutatea pielii
strânsă la apă franjuri. când nu dorm,
mă dezleg peste toate celelalte paturi nefăcute;
când stau pe spate, mă imaginez mică.
Biroul din stejar sculptat de A.
stă lipit de fereastră și eu
privesc la poligonul format de cele două blocuri din față
ciorile care se zbat să-și găsească locul
Nu mai puțin de 6 ore, nu mai mult de 9, pentru supraviețuire.
Nu mai puțin de 6 ore, în transă, visând la ceea ce ziua nu poate permite.
certitudinea nu a dispărut ci doar
a încremenit și-acum se năruie
cîte puțin
uneori sunt eu în zilele de duminică
știi atunci când lumea merge la biserică
și eu nu pentru că
nu m-am împrietenit cu nimeni de acolo