pe holuri o nevastă umbla
cu telefonul mobil pe lîngă uși
s‑audă unde sună
și m‑am uitat la Keats
părea senin, părea să fi murit
ușor, bătut cu perne
Dezrădăcinații
Dacă o să fac subiectul ăsta, mi-ar plăcea să apari pe sticlă! Ar fi o prezență grozavă, cu timiditatea lui caldă, cu entuziasmul în care se pierdea și tăcerile în care se regăsea, cu…
Cinci poeme
mergi la cel mai rău om
pe care-l cunoști
iubește în limbajul lui
vezi ce se întâmplă
e la modă să zici
că ești ocupat
6:17 nu există criză de timp există o nemulțumire constantă pun ceasul în fiecare seară să sune la 6 dimineață opresc ceasul mă trezesc la 6.17 de fiecare dată mă dau jos din pat nu
nu uitați să vă proiectați
un suflet divin
Pentru că vorbesc cu mulți
spun și nu spun lucruri
pentru că vorbesc cu alții
întind o linguriță plină cu zahăr
În pielea lui David Lynch
În 1992, David Lynch ne făcea să uităm de clivajele sociopolitice timp de vreo oră pe săptămână. Indiferent ce mâncam, cum ne îmbrăcam sau cu cine țineam, seara de sâmbătă ne prindea…