Flori bizare parfumând creierul
Însemnând un zâmbet ori din contră o bucurie.
Max Blecher
Corp transparent, volumul de poezie al lui Max Blecher, e una dintre sursele care au inspirat această serie de lucrări: picturi în care atenția se îndreaptă spre universul vegetal, având în fundal lumea tehnologizată, în care digitalul este hegemonic, iar prezența fizică a personajelor devine tot mai fantomatică, un fel de avatar al absenței.
Influențată de sensibilitatea blecheriană față de realitate, corp & conștiință, seria își propune să exploreze un imaginar intimist, construind o parafrază a alienării pe care o produce dispersarea în ecrane. Lucrările sondează, deci, o (i)realitate imediată, personală, care devine un teritoriu al revelației, dar și al claustrării. De aici opțiunea pentru o formă picturală de realism magic. Tot de aici și opțiunea pentru acest verde acid, precum și pentru un clar‑obscur drastic, care își are originea în fetișizarea lui Caravaggio.
Spațiul fizic, ambianța în care au fost realizate lucrările constituie elemente inconturnabile ale procesului creativ, pictura fiind un mod de investigare afectivă a spațiului / spațialității, un proces existențial care transfigurează mediul – așa au apărut aceste imagini disonante dominate de un verde neon, toxic, electric, de inspirație virtuală.
Procesualitatea intrinsecă a picturii, înscrierea în marea istorie a imaginii, opoziția față de fotografie și imaginea digitală – toate acestea apropie lucrările de film & literatură, pentru că pictura, folosind mijloace congruente cu ale regizorului și scriitorului, elaborează și structurează întâi de toate un spațiu afectiv.









