Intersecția dintre ideologie, politica spațiului și memoria colectivă este nucleul celei mai recente serii de lucrări ale mele, care cuprinde expozițiile Laboratoriya, May the Sun Always Shine și KIO. Analizez modul în care socialismul și‑a materializat viziunile în mediul construit, folosind arhitectura, arta publică și obiectele cotidiene ca instrumente de modelare a conștiinței și comportamentului uman.
În Laboratoriya, atenția se concentrează asupra structurilor pedagogice ale copilăriei, precum locurile de joacă utopice și spațiile dedicate pionierilor, analizate prin prisma unui brutalism prietenos și a esteticii constructiviste. May the Sun Always Shine extinde această investigație către scările macro și micro ale agitației politice, propunând un studiu asupra mozaicurilor monumentale, asupra simbolurilor Cursei Spațiale și a însemnelor miniaturale ce au migrat în viața cotidiană. În cele din urmă, KIO se îndreaptă către tipologia arhitecturală a circului sovietic, explorând aceste structuri asemănătoare unor nave spațiale ca infrastructură monumentală a politicilor culturale și a spectacolului colectiv.
Din punct de vedere metodologic, practica mea abordează aceste obiecte istorice bazându‑se pe extragere, esențializare și recontextualizare. Nu este nici o idealizare nostalgică și nici o respingere categorică. Prin traducerea unor fragmente în sculpturi autonome, obiecte ceramice și instalații fotografice, urmăresc să izolez tensiunea fundamentală încorporată în aceste forme. Lucrările evidențiază și înglobează ele însele contradicția dintre seducția estetică a geometriei avangardiste și mecanismele riguroase ale statului. Evaluând modul în care ideologia și‑a configurat instrumentele pentru a modela identitatea colectivă, aceste lucrări funcționează ca reflecții critice asupra felului în care societățile contemporane continuă să‑și formuleze și să‑și locuiască propriile utopii sistemice.
Foto © Andreea Ilie & Valeriu Cătălineanu













